De mult tu suferi în tăcere,
Suferi în duh, suferi în trup;
În viața ta-i multă durere
Care îți e precum un jug. .
Perna cu lacrimi ți-e udată,
Ea parcă știe despre toate
Durerile ce te încearcă
Fără-ncetare, zi și noapte. .
Nu are cine să te-asculte. .
Mai bine e să nu te știe,
C-apoi, tu știi că vorbe multe
De clevetire pot să fie...
Pe scaunul tău din adunare
Abia mai stai, nu ți-e ușor,
Căci suferința ta e mare
Și-n trupul slab toate te dor...
Iar când se cântă o cântare
Despre al nost' Medic divin
Ce dăruiește vindecare,
De lacrimi ochii îți sunt plini!
Domnul îți vede suferința!
Vede și cât îți e de greu
Dar tu să nu îți pierzi credința
Căci ești copil de Dumnezeu!
În ajutorul tău, din slavă,
Să vină El se va grăbi!
Ființa ta mult prea firavă
Cu drag El o va întări!
Ca pe un vas lucrat pe roată
Care odată fu zdrobit,
Te va restaura de-ndată,
Vei fi de Domnul rezidit!
Nu știe El a ta durere
Și câte lacrimi ai vărsat
În clipe fără mângâiere?
O, El o știe sigurat!
Dar un vas bun se făurește
Cum Domnul vrea, la timpul Lui;
Răbdarea în cuptor te crește:
Ești în casa Olarului!
Domnul îți vede suferința,
El știe că mai e puțin
Până ce vine biruința
Și vindecarea pe deplin!
El te-a creat și știe bine
Că ești un vas folositor
Prin care altora ca tine
Să toarne leac alinător!
Rămâi statornic în credință
Și ancorat mereu de cer,
Căci biruind prin suferință
Tu-ți vei clădi casa din cer!